Ziua 26 şi concluziile

N-am prea apucat să fac mare lucru într-o jumătate de zi de muncă, Vineri, dar după ce m-au întâmpinat colegii de birou cu prăjitură şi cadou de plecare, numai de muncă nu am mai avut chef (niciunul). Aşa că am folosit puţinul timp rămas să povestim despre cum a fost şi pentru mine şi pentru ei această lună, şi să stabilim cum procedăm în continuare cu proiectul care se află acum într-un punct critic, pe la jumătatea drumului.

Pentru HR-ul de la Head Quarter a fost o premieră ca un responsabil HR din ţări să participe cu ei cot la cot la conceperea unui proiect global. De ambele părţi experienţa a fost plăcută şi extrem de utilă. Pe de-o parte, pentru că eu am fost singurul membru al echipei de 4 dedicat (aproape) exclusiv proiectului, munca lor zilnică nu a fost întreruptă în timp ce proiectul a avansat foarte rapid. Pe de altă parte mi-a permis mie să particip activ la dezvoltare astfel încât atunci când va trebui să îl implementez în România să nu am nicio întrebare fără răspuns. Am trecut printr-o implementare fără să fi participat la dezvoltare şi vă spun că sunt foarte multe necunoscute cu care trebuie să trăieşti. Nu şi de data asta. În al treilea rând s-a creat o legătură puternică între HR Head Quarter şi HR România, benefică de ambele părţi – eu pot conta acum pe sprijinul lor într-o altă măsură ca înainte (nu doar din obligaţie funcţională, ci şi din prietenie), iar ei s-au asigurat că mi-au transmis şi că am înţeles strategia firmei, şi că o să fiu avocatul acesteia în ţara mea. E un lucru necesar, pentru că HR-ul din ţări este cumva între ciocan şi nicovală: pe de-o parte este subordonat Directorului General al ţării şi urmăreşte interesul organizaţiei locale, pe de altă parte este subordonat HR-ului din Head Quarter şi urmăreşte strategia globală. Nu întotdeauna interesele locale coincid cu cele de la HQ, iar eu trebuie să am grijă să menţin echilibrul. De aceea este important să am o relaţie bună de ambele părţi.

După ce am primit un speech de despărţire, în care îmi mulţumeau pentru ajutorul meu chiar şi în activităţile care nu intrau în responsabilitatea mea şi eu le-am mulţumit pentru oportunitate şi sfaturi, că au fost foaaaarte drăguţi, am venit tot un zâmbet pe avion şi nu m-au deranjat nici bebele din faţă şi nici cel din stânga, care au urlat absolut tot drumul, ci dimpotrivă m-au amuzat. Aşa că am încheiat cu mare satisfacţie o experienţă deosebită, 26 de zile în Fischamend, lângă Viena. Ş-am încălecat pe-o şa, şi v-am zis povestea-aşa!