ZIua 25

E dminineaţa zilei 26. Aseară mi-am luat şeful din România de la aeroport, am condus înapoi în timp ce discutam în germana probleme de serviciu şi îmi era şi rău (sunt mândră de abilităţile mele de şoferie :D ), aşa că nu mi-a mai ars de scris când m-am întors la hotel. Cu ocazia asta am dat şi maşina mai departe, aşa că acum aştept o colegă de birou să mă culeagă. Nu ştiu de ce m-oi fi trezit la 6... Mi-am terminat bagajul, am şi mâncat şi încâ mai sunt 30 de minute până vine colega.

Mă aşteptam să fie pustiu la masă la nici 7 când am fost. Da de unde! Ca în fiecare weekend e plin de asiatici. De data asta aproape toţi şi-au adus de mâncare nişte pahare cu tăiţei de-ai lor, peste care toarnă apă fierbinte. Cum o fi să mănânci supă de dimineaţă? Foarte curioase obiceiurile gastronomice între popoare. Cred că le e destul de greu să se adapteze totuşi, că ştiu că şi nouă ne-a fost greu să ne adaptăm în China. În afară de orez şi nişte ouă fierte în sos de soia (cred că soia era, că erau negre), nu am recunoscut absolut nimic! În plus nu existau tacâmuri!! Majoritatea colegilor au renunţat să mai mănânce la hotel micul dejun şi şi-au petrecut cele 12 zile în KFC şi MacDonald’s. Până şi ăştia îşi adaptaseră meniurile şi ofereau supă de alge şi alte câteva chestii cu iz local. Noroc că erau poze în dreptul mâncărurilor, să ne orientăm. În unele locuri, când ne veneau venind în gaşcă, scoteau rapid de sub tejghea meniuri in Engleză. Aşa am petrecut 12 zile de dureri de stomac în China!

Sunt curioasă dacă printre toţi asiaticii care s-au perindat luna asta pe la hotelul meu sunt şi japonezi. Îa-s fi întrebat cum se simt. Nu îi ştiu deosebi, pentru mine toţi asiatici sunt la fel. Doar pe tibetani îi mai recunosc, că sunt niscaiva mai bronzaţi şi au o faţă umpic mai lunguiaţă. Acum îmi dau seama că şi Mircea are ochi de asiatic. Mai ţin minte că eram în curte la Clubul Elevilor şi m-a întrebat unde e sala de informatică. M-am gândit atunci că are ochi ciudaţi şi l-am ţinut minte. Long, long time ago. 

Cred că de la Clubul Elevilor am rămas cu dansurile populare. Deşi nu am dansat niciodată în grupa lor, aveau repetiţii înaintea noastră şi din când în când ne ruga coregraful să mai ţinem locul fetelor care lipsesc. Ştiam pe de rost dansurile lor, inclusiv Căluşarul băieţilor (cel ardelenesc, care difera considerabil de cel oltenesc). Oare ce mai face domnul Maier, s-o mai ocupa de dansuri la Sebeş? Ştie careva?