Opinia publică e un mister pentru mine

Nu urmăresc ştirile dar inevitabil dau peste televizoare apinse pe unde umblu, de exemplu la aprozarul în care intru zilnic, şi inevitabil se mai lipesc şi de mine câteva noutăţi. Acum am vazut că pe la mai toate canalele sunt dezbateri pe tema accidentului provocat de Huidu. Urât accident, un Logan răsturnat şi 3 morţi vs. un SUV bulit puţin pe faţă şi răni uşoare... Ce mă nedumireşte până în acest moment este că încă nu am auzit acuze la adresa lui Huidu, lumea este extrem de rezervată în a comenta vina ci se comentează în mare parte doar circumstanţele. Pentru că are un capital de imagine atât de mare, opinia publică aproape că îi plânge lui de milă. Astăzi la Acces Dinrect (asta rulează la aprozar) am prins comentariile unui psiholog şi ale unui astrolog despre probabilitatea ca Huidu să treaca vreodată peste asta. Ieri se întrebau dacă ar fi trebuit sau nu să conducă după accidentul de ski, un fel de „uite săracul ce a păţit dacă s-a urcat la volan”. La radio zicea unu „cât ghinion a avut Huidu anul acesta”, şi altul povestea despre curba cu pricina care e înşelătoare, că îţi dă doar senzaţia că e o curbă largă dar de fapt sunt nişte copaci care nu ştiu cum împiedică vizibilitatea. Inclusiv Mircea Badea, care e în război declarat cu Cârcotaşii, zicea că Huidu a fost prost că a condus în loc să-şi angajeze şofer la banii lui. Deci toată naţia noastră care în mod normal abia aşteaptă să linşeze pe căte unu care comite te miri ce nelegiuire, de parcă atunci iau fiecare câte o infuzie de moralitate pe care neapărat trebuie să o împărtăşască, toţi acum tac chitic şi nu îndrăzneşte unu să fie cel care aruncă public primul piatra în vedeta TV atât de incredibil de îndrăgită... Până la urmă faptele sunt clare, a intrat pe contrasens pe zonă de depăşire interzisă şi a izbit o altă maşină cu 3 pasageri. Se numeşte omor din culpă. Dacă se dovedeşte că nu era nici apt de condus, atunci fapta e cu atât mai gravă. Pedeapsa conform legii e închisoare; sper că justiţiarii nu se vor declara fani Cronica Cârcotaşilor la momentul adevărului.

De toamna

De cateva saptamani nu am mai avut laptop ca s-a stricat ceva la el (nici aia care l-au reparat nu au stiut ce a avut, a "inviat" la un moment dat si ne-am bucurat cu totii), dar nu pot spune ca i-am simtit cu adevarat lipsa. E drept ca am neglijat si mailurile cu ocazia asta, dar am punctat cu discutii in persoana.


Ieri a fost prima zi de toamna adevarata, prima zi pe care am si simtit-o ca atare. La drept vorbind am prins prima zi de toamna deja vineri, la Cluj. Dar cum acolo ma simt tot timpul in vacanta desi sunt la serviciu, nu am pus-o la socoteala. Ne-am trezit sambata si-am deschis geamul unei zile mohorate, reci si ploioase. Si ce altceva mai bun de facut in prima zi de toamna decat de suit in masina si plecat la o tura prin padure. Am intors-o si pe Adelina din drum, care era la vanatoare de gresie si faianta pe Valea Cascadelor, si am taiat-o directia Sinaia cu gandul sa ajungem la Piatra Arsa si inapoi in aceeasi zi. Abia la 3 am ajuns la Cota 1400, deci nu ne-am ales decat cu plimbare prin padure ca ne prindea noapte pe drum, dar fain a fost si asa. Traiasca plasticele anti ploaie, si merele acre ce se asorteaza perfect cu umblatul pe munte.