Trecut-a si Eurovisionul

Fuse si se duse si Eurovisionul de anul acesta, si Suedia si-a dus acasa al cincilea titlu. Si ca la trasul la poarta pe obligatea, impreuna cu trofeul vine si obligatia de suporta cheltuielile cu organizarea urmatoarei editii. Strugurii sunt acri... bine ca n-am castigat noi :-D

Nu ca am fi fost vreodata printre favoriti... anul acesta nu am avut nici melodie deosebita nici voce nemaipomenita. Latino is out sa zic asa, judecand dupa valul clubbish /housish de la Eurovisionul acesta, si limba favorita inca ramane engleza. Mandinga o avea succes la noi, ca aici suntem mai latino-balcanici, dar se pare ca Europa s-a reprofilat. 

Inclusiv cele 6 bunici din Rusia au avut tot o hausareala care, in combinatie cu voturile vecino-politice uzuale au combinat-o pe locul doi. Melodia in sine imi pare o incercare nereusita de a iesi in evidenta, dar evident ma insel.. Pe locul 3 incredibil Serbia, cu o melodie in limba lor!! Si inca si o balada, care mi s-a parut cand am ascultat-o o romanta cantata la terasa. Nu imi explic cum a urcat atat de sus, poate ma lamureste cineva. Singura melodie in non-engleza care mi-a placut este cea a Estoniei, si ea undeva in top 10. Romania pe locul 12, cu 10 puncte imediat sub Moldova care mi-a fost simpatica. Daca votul meu i-a urcat inainte Romaniei, nu-mi pare rau :-) 

Ne-am cam facut de rusine, dar nu mai mult decat Marea Britanie, care l-a scos de la naftalina pe Engelbert Huperdinck. Pe el il stiu de pe un CD "oldies but goldies" si traiam cu stupida impresie ca niciunul din cateretii de acolo nu mai traieste. Anyway, inainte sa participe ar fi trebuit sa verifice editia trecuta, cand au scos si francezii de la naftalina pe Patricia Kaas si n-au facut mare branza. Ca deh, intelepciunea populara ne invata ca ciorba reincalzita nu mai are acelasi gust.

Va las cu euforica melodie castigatoare, ce a avut si un show deosebit dealtfel, care dupa mine isi merita premiul.



La anu' si la multi ani!

Prima Evadare 2012

Ne-am luat si anul acesta inima in dinti si ne-am inscris la Prima Evadare, cu obiectivul clar de a termina cursa. Anul trecut am prins o vreme ploioasa si un traseu namolos incat ne-am impotmolit dupa vreo 10 km si am abandonat. Nu degeaba s-a nascut porecla “Batalia de la Mocirloasa”. Insa cu seceta de anul acesta traseul a fost perfect uscat si gata de infruntat – 55 km de poteca prin padure, drum de camp si drum de tara pietruit. Lung si dur din punctul meu de vedere. 

Si am invins! Am ajuns la final, deci ne-am indeplinit obiectivul Au fost alocate oficial 5h30’ pentru parcurgerea traseului, noi am ajuns in 5h40’... Dar am ajuns! 

Din pacate nu avem poze proprii, decat cu diplomele si numere de concurs... 

 

Anul acesta am pornit chititi sa ne concentram la drum si asta am facut. Nici din peisaj nu retin extraordinar de mult, tin minte graul deja mare, ciripitul pasarilor din padure si singurul mac de pe traseu, rosu si soltitar intr-o margine de lan. In schimb imi amintesc foarte viu durerile de spate, de la incheieturile mainilor si din genunchi, care au amortizat toate pietrele si crengile si gropile posibile si imposibile timp de cinci ore jumate de pedalat continuu. Am ajuns atat de terminata acasa incat am crezut ca azi nu o sa fiu instare sa ajung nici pana la baie. Dar in mod surprinzator, ma simt incredebil de bine. Nu am pic de febra musculata la picioare, tot ce mai doare azi sunt muschii spatelui, de la gat in jos de-a lungul coloanei. Si dosul, bineinteles, ca n-am stat pe pernuta de puf :-D 

Din 2000 si ceva de participanti inscrisi (vezi poza de mai sus cu lumea asteptand startul) am terminat cursa in primii 1000. Nu stiu exact pe ce loc, inca nu s-a publicat clasamentul, dar in final nici nu conteaza. A fost pentru noi cel mai lung traseu parcurs pe bicicleta pana acum si cel mai obositor, dar a meritat tot efortul!