Ziua 18

Şeful mare a fost astăzi în delegaţie în Bulgaria şi se pare că şi aici lumea e mai relaxată când nu e şeful, chiar dacă şeful însuşi are un stil relaxat. Drept urmare am povestit astăzi mai mult ca de obicei cu colegii de birou, ne-am comandat chiar shushi la prânz şi am mâncat toţi în birou povestind în continuare.

Suntem 3 fete şi un băiat în birou (mă rog, eu sunt singura „fată“, singura sub 30 de ani) aşa că poveştile curg uşor. De dimineaţă l-am auzit pe coleg vorbind la telefon cu ceva prieten de-al lui, punând la cale planuri de cadou pentru un alt prieten comun care se căsătoreşte. Aşa că l-am întrebat cam cum sunt nunţile la ei şi la ce fel de cadouri se referea.

Interesante obiceiuri, deşi nu ştiu dacă să le numesc „obiceiuri“, că asta mă duce cu gândul la folclor, ci să le zicem uzanţe. Aici nunţile sunt mici, undeva între 50 şi 100 de invitaţi, şi sunt practic petreceri între prieteni. Rar vin multe rude. Ca şi la noi, cadourile sunt din ce în ce mai puţine sub formă fizică şi din ce în ce mai mult în bani. Faza dură e că se încorporează asta în invitaţie. De exemplu un cuplu care se căsătoreşte după ceva ani de locuit împreună şi care nu mai are nevoie de veselă sau chestii domestice (căci pe acolo se învârt cadourile) va scrie în invitaţie că vrea să îşi cumpere te-miri-ce sau vrea să meargă în luna de miere te-miri-unde şi, împachetat frumos, va tansmite mesajul că preferă banii transferaţi în contul cutare.

Colegul acesta povestea că la nunta lor au spus că vor o lună de miere exotică, pe o insulă a cărui nume nu îl mai auzisem şi pe care deja l-am uitat, şi unii dintre prieteni au avut o idee drăguţă de a le finanţa excursia: a printat o poză super mare cu insula şi a tăiat-o în bucăţi de puzzle şi apoi a vândut înainte de nuntă invitaţilor bucăţile de puzzle la un preţ care să acopere în total excursia.

„Cinstea“ lor se ridică pe la 100 EUR de cuplu, modest. Pe de altă parte ei nu au conceptul ăsta de nuntă ca ajutor pentru un bun start în viaţa în doi. E mai mult o petrecere între prieteni, pe care nu vrei să îi sărăceşti, că oricum vin de departe şi trebuie să îşi acopere şi cazarea şi transportul şi alte cele. La nunta la care merge colegul ăsta vin invitaţi din Austria, Scoţia şi Africa, pentru că mireasa e austriacă, mirele scoţian şi locuiesc de 5 ani în Africa (nici măcar Africa de Sud). În mod tradiţional în Austria nunta se organizează la mireasă acasă şi e plătită de părinţii ei. Dar şi aici au evoluat lucrurile, căci căsătoriile au loc după 30 de ani, şi îşi pot permite mirii de cele mai multe ori să îşi plătească petrecerea. Chiar dacă cinstea e mai mică, preţul nunţii în schimb e la fel de mare ca şi la noi.

Şi după ce am mai muncit puţin ne-am comandat sushi şi am continuat discuţiile, dar de data asta despre energie nucleară. Am văzut că subiectul ăsta nu a avut trecere la mine pe blog, aşa că nu mai intru în detalii, ci mă duc să îl iau pe Dan de la aeroport.