Din 6 persoane câte eram în birou când am venit, două s-au mutat în alt birou, două sunt bolnave şi acasă deja de 3 zile şi una a fost cu treabă în Ucraina. Drept urmare ieri am fost singură cuc în birou. Noroc că biroul şefului e chiar lângă şi ne-am mai întâlnit de două ori şi am mai povestit una-alta, că altfel ar fi fost al naibii de plictisitor. Singurul lucru frumos de ieri a fost apusul de soare, pe care îl văd de altfel în fiecare seară de pe geamul biroului, dar ieri am avut timp să îl admir în voie: soare enorm si portocaliu, turnul de control al aeroportului, avioane care decolează exact înspre soare, cerul în culorile curcubeului. Mai frumos ca o vedere. Aşept să vină Dan cu aparatul foto să fac câteva poze.
Astăzi a fost cea de-a doua şedinţă de lucru pentru proiectul principal la care lucrez. Trebuia să fim 4 participanţi, dar a patra persoană e din cele bolnave şi absente. Chiar şi aşa am reuşit să facem mari progrese. Am mai spus că îmi plac şedinţele? Întotdeauna mă motivează! Pentru astăzi a trebuit să fac un fel de cercetare despre mai multe subiecte, ca să putem analiza opţiunile şi să luăm nişte decizii. Mi-am făcut bine temele, am adus informaţii şi din experienţele anterioare, le-am adaptat, am mers şi un pas mai departe şi am propus şi o metodă de a ne dezvolta un instrument propriu. Le-am structurat bine, într-o ordine anume, le-am ambalat frumos într-un powerpoint, m-am ocupat de fiecare detaliu estetic din prezentare, şi am avut succes! A fost perfect – pe baza celor prezentate am dezbatut alternative, şeful şi colegul, că sunt mai vechi, au venit cu informaţii despre ce s-ar potrivi companiei pe baza cărora am putut lua decizii şi am stabilit paşii ce trebuie urmaţi în continuare. Şi pentru că au fost foarte mulţumiţi de cum am lucrat, am onoarea pe data viitoare să fac un prototip de instrument, după metoda pe care am propus-o, pe care apoi să îl folosim în cadrul proiectului la nivel global!!
I’m loving it! În sfârşit se dovedesc utile grămezile de proiecte din facultate şi de la master, care oricum îmi plăceau cel mai mult, şi care multora li se par de umplutură. Ce mişto e când poţi din când în când să faci câte ceva la care te pricepi şi îţi place.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu