De toamnă

Am schimbat tapetul cu unul de toamnă însorită, cum e şi pe aici. Aştept răbdătoare o ploaie rece care să mă cheme pe munte, să merg prin noroaie cu apă în ghete pe care să le simt fleaşcă şi calde, şi să beau un ceai prea dulce la o cabană pe undeva sus şi departe.

Mă simt neliniştită de o vreme încoace. Tânără şi neliniştită. Tânără? Se schimbă lucruri în jurul meu, mă schimb şi eu cu ele, nu ştiu dacă vreau să accept. Casă nouă după nouă ani de Bucureşti, am amânat cât s-a putut momentul pentru că de-acum înseamnă că m-am stabili aici deşi nu mă simt acasă. Am crezut că am depăşit faza de căutare, că mi-am găsit locul. Nu ştiu... Când îmi vine un gând din ăsta îmi închipui că urc, vreau să urc şi să tot urc până la epuizare, până ajung departe şi sunt atât de frântă de oboseală că nu mai pot gândi.