Ne-am mutat în casă nouă, în cartier liniştit, aproape de centru, lângă apă, lângă parc, lângă metrou, ce mai... aproape c-aş ieşi la pensie. De mâine o să avem şi uşi interioare şi o să putem invita pe câte careva la noi, că de-acum nu o să mai fim puşi în încurcătură când doreşte cineva să facă pipi. Fiţi pe recepţie pentru petrecerea de inaugurare.
Anyway, am fost deunăzi să mă abonez la net şi în drum spre RDS trec prin faţa restaurantului din imagine. N-am putut rezista tentaţiei de-al poza, mi se pare de-a dreptul fascinant, aş îndrăzni să-i spun capsulă a timpului:
Geamuri şi uşi cu cadru metalic, calorifer în geam cu poliţă deasupra pentru a găzdui o întreagă grădină botanică, uşă deschisă larg şi proptită într-o cărămidă, să nu carecumva să se închidă peste un picior de client.
Şi lambriul, ohf... lambriul. Olăneşti toată ziua.
Nu am intrat însă, nu am studiat meniul, deci nu mă pot pronunţa despre calitatea serviciilor; dar nici nu ştiu dacă să îndrăznesc să mă dedau meniului casei... Oricum, e liniştitor de ştiut că pot servi acolo:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu