1 Septembrie 2012, cam devreme ce-i drept la 03:42 a.m., dar totuşi prima zi de toamnă.
Am stat departe de blog toată vara, sleită de puteri şi de inspiraţie de căldura bucureşteană care mă stoarce vară de vară de 9 ani încoace. Ce bine e acum la 20 de grade cu geamul deschis... parcă aş fi la Sebeş.
Vin de la concertul Red Hot Chilly Peppers, cu un detour prin centrul vechi pentru o petrecere surpriza de burlăcie, şi încă nu am somn. Ne-am luat bilete la concertul ăsta din Aprilie, e primul de anvergura asta la care merg, şi prima dată când intru pe Arena Naţională. Concertul în sine mi-a părut ultra profi, nenii ăştia le au cu d-ale cântatului! Par o echipă super sudată (şi asudată) şi scot spuma de pe instrumentele alea. Inclusiv vocalistul, care se zbenguia pe acolo cu elan adolescentin, le-a zis cu tot suflul şi o voce clara, incredibil.
Nu m-a încântat însă repertoriul, sau mai bine spus cred că nu mi-am făcut eu temele suficient de bine. Ştiam evident câteva piese, dar mai mult alea pe care le ascultam în liceu, şi nu mi-am mai făcut update. Am constatat după concert că ştiam cam 40% din piese şi că restul nu m-a prins atât de tare precum mă aşteptam. Plecasem cu ideea că o să fie un concert live de zile atât de mari încât o să plec de acolo dată pe spate, convertită super-fan şi propovăduitoare pe deasupra. Dar n-a fost să fie. Poate nici biletele la upper upper upper deck peluza 2 sud nu au ajutat... Fanii adevăraţi stau la gazon, acolo e atmosfera, acolo e miezul din dodoaşcă să zic aşa, deşi nu am reuşit să aflu ce-i aia o dodoaşcă.
Mâine merg la un alt concert (de fapt azi dar mult mai încolo), gratis de data asta şi cu o trupă autohtonă - Byron. Îmi place trupa, aş categorisi-o "soft" pentru ca se aude excelent în variantă acustică. Prea multă engleză pentru gustul meu în textele lor, din trei albume mi l-am luat pe singurul în română şi am constatat că toate melodiile respective, sunt cumva reorchestrări ale melodiilor unor altora, care de altfel îmi plac foarte mult în varianta Byron. Toate mai puţin Mica Ţiganiadă... un sacrilegiu.
"Ochii tăi" a lui Andrieş sună în schimb extrem de bine, am făcut o obsesie pentru melodia asta:
Byron - Ochii tăi (Alexandru Andrieş)
2 comentarii:
Cine sunt Chilly ăștia și cu ce se mănâncă?
păi să vezi că sunt de fapt nişte ardei foarte iuţi care se mănâncă "," cu spell check şi după care te înroşeşti tot, de placere sau de ruşine
Trimiteți un comentariu