Internetul şi educaţia, partea I

Să ne imaginăm o comună mai în nordul ţării, cu aproximativ 3000 de locuitori care au, într-o mică proporţie, calculator acasă şi într-o şi mai mică proporţie acces la internet. Să zicem că o fundaţie dotează biblioteca publica din comună cu calculatoare şi acces gratuit la internet, şi invită localnicii să profite.

Care credeţi că vor fi urmările, la un an de la implementare:

• Vor fi şi vizitatori adulţi sau doar copii?
• Copiii merg mai mult să se joace şi să stea pe mess sau să îşi facă temele şi să se documenteze pentru şcoală?
• Vor fi mai mulţi elevi care merg pentru divertisment decât cei care merg în scop educativ?
• Vor neglija elevii lectura, acum că au acces la internet?
• Vor îndruma profesorii pe elevi către internet sau îi vor sfătui să păstreze distanţa?

Asta este unul dintre subiectele pe care le-am abordat  în lucrarea mea de disertaţie. Scopul general al lucrării e în fond altul... Partea cu impactul asupra educaţiei îmi place în mod deosebit, pentru că am reuşit să formulez eu însămi ipoteza că un centru cu acces gratuit la internet va influenţa considerabil educaţia elevilor. Dar în ce sens? Am făcut cercetarea pe teren în toamna asta şi azi am reuşit să finalizez şi concluziile. Ce fel de influenţă credeţi că am indentificat, pozitivă sau negativă? Se pot înregistra pariuri până... la următoare postare :)

Green washing

Derivat din conceptual ultra-cunoscut “spălare de bani”, vă prezint un nou concept, cel al spălării imaginii, respective ascunderea unei personae “murdare” după un paravan filantropic: green washing.

De muuuultă vreme mi se pare Fundaţia Dinu Patriciu o ipocrizie. Deşi o fundaţie care face acte caritabile este bună în principiu, ea nu este cu adevărat filantropică dacă fondatorul nu este şi el un om în esenţă bun.

O să las profesioniştii să vorbească mai mult pe această temă, mai exact pe profesoara mea coordonatoare a lucrării de disertaţie, care este cercetător în domeniul Responsabilităţii Sociale Corportaive. Lectură plăcută!

http://csr-romania.blogspot.com/2009/11/de-ce-filantropii-nostri-nu-sunt-ca-ai.html

O generaţie de dezechilibraţi

Una dintre problemele recurente ale societăţii moderne, accentuată odată cu emanciparea femeii (:D) este dezechilibrul dintre viaţa profesională şi cea personală (bineînţeles că la şcoală am studiat-o sub titlul de work-life balance...). Ideea este, în teorie, că menţinerea unui echilibru între cele două se poate asigura, dar doar prin eforturi susţinute de ambele părţi ale baricadei, de către angajator şi angajat deopotrivă.

Sunt curioasă câţi dintre angajatori conştienţizează ca acest dezechilibru există şi că el poate degenera dacă nu se iau măsuri. Cum este în cazul firmei unde lucraţi voi? De fapt, cum e în cazul vostru? Resimţiţi un dezechilibru? Şi dacă da, ce faceţi ca să redresaţi problema sau ce ar trebui să faceţi dar nu reuşiţi?

Mie mi se pare acest subiect puţin forţat: din mai toate discuţiile am dedus că lumea percepe dezechilibrul asta ca dezechilibru temporal, adică timpul pe care îl petreci la serviciu este mult mai mare decât timpul tău liber şi de aici dezechilibrul. Nu zău...! Păi hai să punem pe hârtie: dintr-o zi normală de 24 de ore, pe 8 le dormim. Alte 8 ore eşti la muncă şi încă una e pauza de masă – deci 9 ore la muncă. Dimineaţa te trezeşti cu 1 oră înainte să pleci ca să te pregăteşti pentru muncă, deci 10. Apoi, în cazul meu, mai pierd pe drum câte o oră la dus şi una la întors. Iaca 12 ore din zi sunt dedicate muncii, asta plecând de la premisa că nu fac ore suplimentare. Îmi rămân aşadar 4 ore pe zi pentru mine, dar mai am şi 32 din weekend! Adunând, muncă – viaţă personală scor final 60:52. E demonstrat matematic: nu am nici o şansă să ating un echilibru.

Marea conspiraţie

Moş Nicolae, la fel ca Moş Crăciun sau Iepuraşul, e o înţelegere tacită între toţi părinţii din lume, ca fiecare să îşi mintă copiii cât mai mult timp cu putinţă.  Sună dur, dar în fond asta este – o minciună. Şi am impresia că adulţii sunt mai bucuroşi decât copii să joace jocul de-a minţitul de Sărbători. Parcă minciuna asta ar fi doar un pretext ca ei să se simtă bine şi nu neapărat să îşi bucure copiii. Să fim serioşi: jucăriile şi desenele animate au fost inventate de adulţi pentru propriul divertisment. Că îşi consolidează relaţia cu proprii copii cu acest prilej, ăsta e doar un beneficiu!

Îmi plac regulile!

Sunt o persoana conştiincioasă, drept urmare îmi place regulile. Am respect pentru reguli şi mai ales pentru persoanele care le urmează; pentru conformism în general. Sunt absolut convinsă că regulile au fost create cu un scop bine definit, dintr-o raţiune bine întemeiată.

Am să dau două exemple: Primul ar fi religia, în special religia creştină (nu ma bag la altceva). Religia noastră este plină de reguli – să nu furi, să nu minţi, să îţi iubeşti aproapele, să nu mănânci diverse în post. Lăsând însă la o parte adulaţia şi simbolurile (adică excesele), creştinismul în sine este un lucru profund bun. Eu cred că a pornit de la dorinţa cuiva de a aduce mai multă bunătate printre oameni. Inclusiv postul are o logică: este un regim alimentar multianual benefic organismului, lipsit de colesterol, bogat în fibre şi vitamine. Dacă am urma cu toţii regulile creştinătăţii, nu încape îndoială că lumea ar fi una mult mai bună şî mai sănătoasă.

Alt exemplu este sportul: toată frumuseţea sportului, din punctul meu de vedere, stă în condiţiile impuse de el. Ai ocazia să demonstrezi că eşti capabil de performanţă chiar şi constrâns. Nu credeţi că a câştiga „cu o mână legată la spate“ cântăreşte mai mult decât a câştiga prin orice mijloce? Fair play-ul este echivalentul demnităţii, regulile sunt motivante.

Eu sunt competitivă, drept urmare mă motivează regulile. Îmi place sportul de echipă, dansul într-un ansamblu folcloric cu atat mai mult ;) Regulile provoacă la competiţie iar competiţia devine o cultură. Americanii sunt probabil campionii culturii competiţiei. Au ridicat-o la rang de artă – nu ştiu altfel cum să descriu spectacolul din linkul de mai jos. Este puţin cam lung, dar face toate minutele! 

http://e.blip.tv/scripts/flash/showplayer.swf?file=http://blip.tv/rss/flash/1826380 

Nu-mi vine pe română, sorry!

Ai zice că în cercurile academice limba română este la ea acasă. Şi touşi, ceea ce aud vorbindu-se la cursuri, începe să mă zgârie tot mai mult pe ureche. Nu este vorba de gramatică incorectă (deşi mi-ar plăcea ca lumea pe care o ascult să nu facă nici astfel de greşeli), ci de traduceri din topor din engleză.

Se ştie că limba generală a cercetării ştiinţifice este engleza, drept urmare profesorii noştri ne recomandă tot mai des bibliografie (materie de examen) în engleză. Lucrul ăsta în sine nu ne deranjază, că doar împuşcăm doi iepuri dintr-o lovitură. Problema apre când trebuie să redăm prin viu grai ceea ce am citit.

Drept urmare nu ne mai e la îndemână să spunem „conduc un departament“ ci managiuiesc un departament. Angajaţii nu îşi mai oferă sprijin reciproc ci oferă suport, sau şi mai tare „firma suportă angajaţii în activităţile lor“. Este greu să spui că „evaluezi candidaţii printr-un assesment center“ şi atunci dai varianta scurtă: asesez candiaţii. În cazul în care candidaţii au mai rezolvat exact acele exerciţii înainte, spui că rezultatele sunt biasate, şi atunci se înţelege că a vut loc o eroare în sistemul de evaluare. În acest caz va trebui să folseşti alte tool-uri de evaluare. Dacă angajezi pe cineva, poţi să îl train-uieşti la job sau separat, important e ca omul să ajungă să performeze bine. Dacă angajaţii experienţează stres, poţi face un survey să vezi cât de tare sunt afectaţi. La urma urmei treaba e serioasă, dacă angajatul este incapabil de coping (de-a face faţă), poate ajunge la neuroticism.

Nu face sens să te focusezi atât pe traducere când lumea înţelege oricum ce vrei să zici!

Taste the season!

The election season, that is. N-am cum să ocolesc tema sezonului – alegerile prezidenţiale – pentru că nu mă ocoleşte nici ea pe mine.

Ca un cetăţean român ce mă aflu (şi patriot pe deasupra!) mi-am îndeplinit datoria civică şi am fost la vot. Asta pentru că pare-se o să mai rămân prin ţară o bună bucată de vreme şi nu cumva să mă trezesc în perioada asta că o să duc în cârcă mai mulţi pensionari şi şomeri decât strictul necear. Drept urmare pledez pentru beneficii pe măsura contribuţiei şi aştept să resimt efectele benefice ale muncii cinstite. Aştept.

Aştept acum cum am aşteptat şi la secţia de votare, o oră şi cinci minute. Vă vine să credeţi? Şi eu am zis ca e puţin după ce am văzut că la Gara de Nord şi Gara Obor s-a stat şi peste 4 ore. Câta mobilizarea! Eu nu am reuşit încă să îmi dau seama ce a determinat prezenţa asta la urne. Să fie referendumul? Statisticile spun că mai puţini oameni au votat totuşi pentru referendum decât pentru prezidenţiale. Atunci să fie lupta strânsă dintre cei 2 sau 3 candidaţi mai bine cotaţi, între ideologii? Oricare ar fi motivul, sper ca în turul 2 să fie coada mai mică...