Una dintre problemele recurente ale societăţii moderne, accentuată odată cu emanciparea femeii (:D) este dezechilibrul dintre viaţa profesională şi cea personală (bineînţeles că la şcoală am studiat-o sub titlul de work-life balance...). Ideea este, în teorie, că menţinerea unui echilibru între cele două se poate asigura, dar doar prin eforturi susţinute de ambele părţi ale baricadei, de către angajator şi angajat deopotrivă.
Sunt curioasă câţi dintre angajatori conştienţizează ca acest dezechilibru există şi că el poate degenera dacă nu se iau măsuri. Cum este în cazul firmei unde lucraţi voi? De fapt, cum e în cazul vostru? Resimţiţi un dezechilibru? Şi dacă da, ce faceţi ca să redresaţi problema sau ce ar trebui să faceţi dar nu reuşiţi?
Mie mi se pare acest subiect puţin forţat: din mai toate discuţiile am dedus că lumea percepe dezechilibrul asta ca dezechilibru temporal, adică timpul pe care îl petreci la serviciu este mult mai mare decât timpul tău liber şi de aici dezechilibrul. Nu zău...! Păi hai să punem pe hârtie: dintr-o zi normală de 24 de ore, pe 8 le dormim. Alte 8 ore eşti la muncă şi încă una e pauza de masă – deci 9 ore la muncă. Dimineaţa te trezeşti cu 1 oră înainte să pleci ca să te pregăteşti pentru muncă, deci 10. Apoi, în cazul meu, mai pierd pe drum câte o oră la dus şi una la întors. Iaca 12 ore din zi sunt dedicate muncii, asta plecând de la premisa că nu fac ore suplimentare. Îmi rămân aşadar 4 ore pe zi pentru mine, dar mai am şi 32 din weekend! Adunând, muncă – viaţă personală scor final 60:52. E demonstrat matematic: nu am nici o şansă să ating un echilibru.
2 comentarii:
dar ai si o luna de concediu...astfel ai 11 luni muncitoare cu 240:208. 1 luna concediu cu 0:448. In final pe an ai 2640:2736 + cateva zile libere legale - ore suplimentare
Ita dai seama cat poti recupera in concediul ala... Ar trebui sa fii din suc in suc, programate unul dupa altul, cu fiecare prieten pe care il ai. Eu propun sa se scurteze ziua de lucru la 6-7 ore!
Trimiteți un comentariu