Dau saşi şi şvabi pe Mercedes-uri full option

Există un număr foarte restrâns de canale TV pe care le urmăresc atunci când sunt acasă, şi un număr şi mai restrâns de canale pe care le urmăresc atunci când sunt singură acasă: Deutsche Welle, când mai fac ceva treabă prin casă, şi Hallmark, când puturoşesc.

Aseară, în timp ce curăţam un morman interminabil de fasole verde (aka postaie), am ascultat un reportaj despre şpaga pe care guvernul Germaniei a plătit-o lui Ceauşescu timp de câţiva ani pentru ca acesta să permită etnicilor germani să părăsească ţară. 

Operaţiunea este la bază, după câte rezultă din reportaj, un mega-gest umanitar din partea guvernului german, în sprijinul semenilor lor blocati între graniţele închise ale României. Negocierile au fost purtate ani la rând de un avocat neamţ, care căra bani cu sacoşa în România, să-i hrănească lăcomia lui Ceauşescu. Tranzacţiile se negociau ca la piată: persoana şcolită, cu diplomă universitară – 6000 de Euro, că doar a învăţat pe gratis la noi în ţară şi trebuia să ne scoatem banii, ţăranul -1500 de Euro. Cu timpul, pretenţiile comunistului-şef au crescut şi a trebuit îmbunat cu diverse cadouri, de la arme de vânătoare, pe care le colecţiona, până la Mercedes-uri cu inclusiv frigider. 

Apropo, am citit de curand „Supleantul“, de Petru Popescu, o carte in care apare si Zoia Ceausescu in Mecedes-ul ei decapotat. Mă întreb dacă o fi una dintre maşinile primite şpagă de la nemţi... 

De prin anii 70 si pana la revolutie, peste 220.000 de saşi şi şvabi din Transilvania şi Banat au părăsit România, în schimbul a unei sume estimate echivalenta cu 500 de milioane de Euro.

Cred că ştia Nicu Ceauşescu ceva atunci când a revendicat averea părinţilor. 

Reportajul intreg, de 8 minute, in limba Engleza, pe pagina Deutsche Welle

Cheesecake - o nebunie

Sunt absolut nebuna dupa cheesecake; dupa orice desert cu branza in general, dar dupa asta in mod special.
Am preparat-o in ultimul an in nenumarate variante si cantitati, si inca nu m-am plictisit. De data asta am reusit sa-mi si pozez capodopera culinara (intamplator si cea mai fina varianta de pana acum), asa ca am hotarat sa impartasesc reteta.

E foarte buna ca desert de vara, mai ales daca o asortezi cu capsuni, cum am ales eu, sau cu alte fructe acrisoare. In plus se face usor si destul de repede. Se manaca rece, de la frigider, si garantez ca e mai buna deat o inghetata.

Pentru blat (de fapt nu e blat adevarat): 300g biscuiti + 110g unt topit

Biscuitii macinati - eu ii zdrobesc cu ciocanul de carne in hartie de copt - se amesteca cu untul topit. Apoi se indeasa cmpozitia pe fundul tavii (fie unsa, fie cu pergament) si se tine la frigider pana e gata compozitia.

Pentru compozitie: 600g branza foarte grasa si fina de vaci (pe engleza e cream cheese si produsul cel mai apropiat ar fi Mascarpone!) + 600g branza slaba de vaci (de-a noastra) + 400g smantana + 6 oua + 300g zahar. Ideea cu branzurile astea sofisticate e ca sunt mai dense, mai fine, drept urmare si prajitura va iesi mai fina.

Reteta originala pare a fi pentru un batalion intreg. Intr-un vas normal de Jena incape doar 1/3 din ce am listat mai sus. De altfel atat e si in poza.
Asadar: mascarpone (sau branza grasa de vaci, ca merge) se amesteca cu cealalta branza si cu zaharul. Apoi ouale, unul si amesteci, apoi altul si amesteci, si tot asa. Smantana la sfarsit. O sa iasa o chestie lichida, care se toarna in tava, peste bicuiti. Va sta la cuptor o ora si un sfert (o ora pentru cantitate mai mica), la 150 de grade, sau treapta 2 sau "low" (dar nu minim). Cand e gata inca se clatina la mijloc, dar se intareste cand se raceste. Ar fi bine sa stea la frigider cateva ore inainte de servire.

Deasupra: capsuni sau alte fructe acrisoare, crude, peste care se pune gelatina pentru torturi. Eu doar pe aia Dr. Oetker reusesc sa o pregatesc fara sa o stric, celalalte sunt prea sensibile.

Incercati si ziceti-mi daca va mai puteti opri din mancat, ca eu una cu greu ma rup de la frigider.

Oriunde, numai nu in casa

A venit vara si caldura toropitoare, asa ca am apucat-o catre apa. Navodari este de ceva vreme destinatia noastra pe litoralul romanesc, asa ca am fost si anul acesta, deja in 2 weekenduri, cu cortul in campingurile din Navodari. Foarte misto, si din pacate deja prea aglomerat. Din fericire plaja la Navodari este mare si aerisita chiar si in sezon, pescarusii sunt omniprezenti, campingul e verde si racoros, la buza marii, si seara Satul de Vacanta e o alternativa placuta la manelele din difuzoarele vecinilor de cort.

Ar fi trebuit sa fugim la munte weekendul asta, dar ne-am lasat intimidati de furtunile prognozate si am amant plecare cu o saptamana. In schimb ne-am aventurat prin Bucuresti cu bicicletele, in jurul lacului Herastrau. Ce bine e cand soarele sta ascuns in nori! 

 

Eurovsion 2010, Romania locul 3!

Aseara ne invarteam cu Tiripanii cu masina prin Calarasi, cautand un loc sa bem si noi un suc scurt, dupa care sa o tai acasa sa ma uit la Eurovision. Dar ce sa gasesti un local in plin sezon de nunti...! Asa ca s-a nascut geniala idee sa ne luam pizza la pachet si sa mergem la Neea acasa sa ne uitam la Eurovision.

Ca fan declarat ce sunt, am vazut finala nationala - unde am votat pentru Paula si Ovi, semifinala de la Oslo, unde a participat si RO, si marea finala, bineinteles - unde nu am mai votat pe nimeni ca era prea scump. Mi-ar fi placut totusi sa dau un vot turcilor.

Vreau sa laud putin prestatia romancei si a semi-romanului, ca mi-au placut mult de fiecare data.
La selectia nationala mi s-a parut ca s-au detasat de restul plutonului, drept pentru care i-am si votat si m-am bucurat mult cand au castigat. Am avut apoi putine emotii cand am vazut videoclipul - it just doesn't do them justice. Cu toata parere de rau - ca e si mana sebesanului DJ Fantom acolo - videoclipul se vrea futurist dar mie mi se pare putin caracghios, mai ales la partea cu dansatorii si roboteii. In plus inregistrarea il pune pe Ovi cumva in background, de ai impresia ca e mai mult acompaniament pentru Paula.

La semifinala in schimb, cand m-am uitat singura si nu am avut zgomote de fond ( :p sorry guys) am avut un soc cand am vazut ce diferenta substantiala exista intre varianta live si cea de videoclip. Ovi este foarte tare! Au avut si norvegienii sonorizare impecabila, dar au fost si ai nostri la inaltime. Cica au fost foarte silitori acolo, au repetat continuu si au facut vocalize. Paula a luat lectii de canto de cand s-a calificat si statea cu profesoara ei la telefon de la Oslo sa-i dea tonul :)) Au fost foarte serosi si uite ca a dat roade.

Cu toate astea, chiar daca melodia este foarte buna, si prestatia artistilor si mai buna, Romania nu prea are sanse sa castige un concurs ca Eurovision, pentru ca exista o evidenta trasatura politica in acordarea voturilor. Este hilar sa vezi cum tarile din fostul bloc sovietic isi dau cele mai mari puncte intre ele, la fel cum tarile nordice se premiaza reciproc. Noi nu am primit nimic din nordul Europei, cu exceptia Norvegiei - caci Ovi are cetatenie norvegiana si este un cantaret cunoscut la ei - si a Suediei, unde ma gandesc ca este de asemenea cunoscut. Deci si voturile noastre au venit pe filiera prieteniei. Dar nu exclusiv, ca altfel nu am fi iesit pe locul 3 totusi!

Castigatoare a iesit o pustoaica din Germania cu o melodie foarte vesela si catchy. Eu nu am apreciat-o pentru ca seamana foarte mult cu o serie de hituri din ultima vreme, inclusiv cu o melodie dintr-o reclama Orange. A fost votata insa la greu, astfel incat a surclasat de departe concurenta. Pe locul 2 Turcia, favorita mea, iar pe locul 3, Romania. Yupee!!

Va las cu inregistrarile live:

Sebeş

De mult vroiam sa aduc câţiva prieteni la Sebeş, să le arăt meleagurile mele natale, deluroase, răcoroase şi frumoase. Aşa că am avut grijă să profit de weekendul prelungit de Rusalii şi să îi sui în maşină în direcţia Sebeş. 

Din program nu a putut lipsi o incursiune gastronomică, aşa că le-am făcut cunoştinţă Anghelilor – foşii noştri concubini – cu virşli de Sebeşel, pâine de Petreşti, ciorba de burta a la Casa Simi şi plăcintă grecească de la Multipast. Toate au avut recenzii pozitive! 

Bineînţeles că am luat-o şi înspre râpă, însă a fost atâta mocirlă încât nu am putut ajunge nici măcar până la pod... Ne-am ales totuşi cu poze :D În schimb am mutat ieşirea în natură la Răhău, unde, prin bunavoinţa domnului şi a doamnei Androne-Sterca, am călarit fiecare câte puţn. Mulţumim, să ne trăiţi! 

Am fost plăcut surprinsă să găsesc deschisă Galeria comercială Leul de Aur, un fel de mini-mall vis-a-vis de Topaz. Clăirea e superb amenajată şi mă bucur că au restaorat-o păstrându-i aerul de vechi săsesc. Şi apropo restaorare, cât de tare e cetatea de la Alba cu Traseul celor Trei Fortreţe si garda costumată! Foarte, foarte mişto! Aproape la fel de mişto ca ciorba de fasole în pâine de casă de la Pub 13 :p

Nu degeaba mă mândresc că-s sebeşancă!

Vă las cu pozele:

Poze

Ne-am luat un aparat foto smecher, cu care ne-am tot jucat ultimele doua weekenduri, asa ca tura asta o sa las imaginile sa vorbeasca :) Trebuie sa ii multumesc frumos lui Cristi pentru consultanta pre-cumparare: sa traiesti, ti-am urmat sfatul si suntem multumiti de achizitia facuta!

Pozele de mai sus sunt facute o parte pe malul Argesului langa Bucuresti, cealalta parte pe Valea Lotrioarei, la Deea la cabana. Culmea e ca nu am nicio poza calumea cu Deea, dar le astept pe cele de la Sandi (facute cu monstrul de aparat pe care il tine in brate). To be continued....

Salariata, sau In cautarea timpului pierdut

M-am angajat!

De Martea trecuta sunt din nou in campul muncii, ca Specialist Resurse Umane la o banca. Ma voi ocupa de relatiile de munca (parte destul de delicata si ocolita), relocari de personal intre sediile internationale ale grupului, si putin pe partea de compensatii si beneficii, mai exact raportare pe un anume segment.

Dupa doua luni de vacanta fortata, in care m-am obisnuit cu un anume ritm si anume activitati, calitatea de salariata mi se pare rapitoare de timp. Si asta cu toate ca se intuneca la ora 8 in perioada asta.... Parca nu mai am timp de nimic odata intoarsa acasa, doborata de stresul adaptarii la nou. A dat din nou navala frustrarea muncii in Bucuresti - programul rigid de la ora 09:00 la 17:30 (tot e bine ca nu e 18:00), aglomeratia incredibila de la metrou, cele 50 de minute petrecute pe drum si imposibilitatea de-a mai citi in aglomeratia asta. Si cand se mai sinucide cate unul, din cand in cand, la metrou si blocheaza traficul, parca imi vine sa-mi iau lumea in cap si sa ma mut la tara.  Din pacate am ca termen de comparatie ultimul loc de munca, unde am avut marele noroc sa pot lucra 8 - 4.30, o binecuvantare pentru viata la capitala. Rau e sa te obisnuiesti cu binele...

Despre locul de munca in sine nu ma pronunt deocamdata; este prea devreme ca sa am o parere formata si in prima impresie nu cred. Sunt curioasa cum va evolua relatia cu superiorul, caci asta e factorul care face diferenta intre "imi place" si "nu-mi place" la serviciu. Ma bucur totusi ca am intrat intr-o companie solida, cu un departament de Resurse Umane mare si complex, foarte dinamic, de unde categoric am numai de invatat.