La narcise, în Munţii Baiului

Până să descopăr carpaţi.org nu ştiam de Munţii Baiului. Se pare că sunt cei de vis-a-vis de Bucegi, de cealaltă parte a râului Prahova. Sinceră să fiu, nu mi-am dat seama nicodată că ar mai fi nişte munţi pe cealaltă parte, dar e oarecum lesne de înţeles de ce. De la stradă se văd în stânga Bucegii abrupţi şi stâncoşi, iar în dreapta nişte dealuri cu foioase. Creasta Baiului e bine ascunsă de nu îţi poţi da seama că ar mai fi şi ea pe undeva pe aolo.

În fine există, şi acolo înfloresc în fiecare an în preajma Sf. Constantin şi Elena o mulţime de narcise, pe care vreo 45 de persoane am fost să le vedem, să le pozăm şi să le lăsăm acolo. Mă aşteptam să dau de un covor alb de narcise mai ceva ca în grădină, silly me. Evident însă că natura le aşează cum vrea ea, sporadic prin iarbă, pe un versant însorit şi abrut.

Traseul în sine a fost nemarcat şi destul de scurt şi uşor, nişte drum forestier, puţină potecă printr-o vale secată, nişte grohotiş, o pantă super abruptă şi interminabilă, apoi drum de creastă şi o coborâre prin pădure.

 ... pe aici am venit...

 ... pe aici am urcat....

 ....aici am ajuns (Vf. Baiul Mare în mijloc)...

 ...si pe aici am continuat

Şi pentru că la munte regula e nicio zi fără ploaie, am făcut şi un duş scurt şi rece pe vârf. Da nu-i bai, că doar aşa-i fain când mergi pe munte! Trăiască gecuţele noastre de ploaie şi vânt de la Decathlon şi stâna părăsită peste care am dat la intrare în pădure! 

 ...norii ameninţători...

 ...care s-au ţinut de cuvânt şi ne-au alergat până la stână (se vede doar acoperişul)...

...unde ne-a inghesuit juma de oră, înainte...

  ...să o apucăm la vale prin pădure

Faină ieşala, şi mai faină trupa de la carpaţi.org. La multe ture de acum înainte!