Să biciclim!

Când mi-am luat bicicletă primăvara asta, mă gândeam că o să o pot folosi ca un mijloc de transport prin capitală, mai ales acum că există şi o reţea cât de cât de piste pentru biciclişti. Ziceam că nu stau eu în loc de pistele alea, că şi aşa toată copilăria şi adolescenţa mi-am petrecut-o cu bicicleta pe străzi şi trotuare, dar mă bucuram că există. Acum, la o lună de la achiziţie şi după câteva ieşiri prin Bucureşti, sunt dezamăgită; nu mă aşteptam să fie atât de greu să mişti pe bicicletă prin oraş.

În primul rând, pistele sunt mult mai puţine decât am crezut iniţial, sunt construite pe trotuar (adică prin îngustarea trotuarului) si sunt extrem de înguste ele. Bicicliştii concurează direct cu pietonii pentru utilizarea lor, si câteodată şi cu şoferii în căutarea unui loc de parcare. Nu peste tot sunt delimitate de şosea cu stâlpişori, aşa că sunt mulţi care urcă maşina pe pistă.

În al doilea rând, e aproape imposibil să mergi cu bicicleta pe şosea într-o zi de lucru. Pentru că sunt extrem de multe maşni parcate pe dreapta, trebuie să fii într-un slalom continuu. Ca să te asiguri că din spate nu vine nimic, trebuie să întorci capul peste umăr; doar că, atunci când faci asta pe bicicletă, inevitabil tragi si de ghidon stânga, ceea ce este foarte periculos. În weekend e traficul mai lejer si doar atunci aş recomanda acest sport extrem. Trotuarele sunt absolut impracticabile. Acolo unde nu sunt maşni parcate (o raritate), trotuarul e împânzit de pietoni.

În al treilea rând, mersul pe bicicletă prin Bucureşti este îngreunat de câinii vagabonzi, care abundă. Şi mersul pe jos este periculos, dar pedalatul cu atât mai mult, pentru că ăştia sar pur şi simplu la bicicletă. De după o tufă a sărit o căţea, şi după ea lătrând veneau 6 pui... Deci căţeii se educă de mici să sară la biciclete, e o tradiţie de familie.

Sâmbătă am participat la prima ediţe a BikeWalk Bucureşti, un marş pe bicicletă pe pistele din capitală. Din descriere înţlesesem că va dura de la 16:00 la 23:00 şi că vom da un tur al tutror pistelor din capitală. Ne-am strâns vreo 300+ de biciclişti şi urmat traseul Piaţa Presei – Arcul de Triumf – Piaţa Victoriei – Aviatorilor – Herăstrău. Cred că a durat maxim juma’ de oră; am fost foarte dezamăgiţi. În plus, am aflat acolo că marşul este de fapt un protest la adresa pistelor pentru biciclişti, inadecvate şi prea puţine. Ţin să precizez că nu am vrut să protestez. E adevărat că pistele actuale sunt inadecvate şî alocuri impracticabile, dar sunt destul de realistă să conşientizez că fizic nu e spaţiu pentru piste á la Amsterdam, Viena ori Londra.

Voi vă mai daţi cu bicicleta? În ce context şi câtă importanţă îi acoraţi? Credeţi că se va putea circula si la noi cu bicicleta, în oraşlele mari, peste câţiva ani? Ce ar trebui să facem pentru asta?

În aşteptarea răspunsurilor, mă duc la o tură prin Tineretului. V-am tzucat!

PS: Lavi, la mulţi ani frumoşi!