În căutarea bicicletei

Înainte de toate, o melodie asortată care să acompanieze lectura:

Partea cu soneriile îmi aduce întordeauna aminte de Ciocârlia :)

Şi acum să vă povestesc cum am cumpărat, m-am plimbat şi am stricat o biciletă în 24 de ore.

Totul a început cu prietenii noşri Ţiripanii (pe Andreea o ştiţi din articolul „Aventuri la interviu“) care au biciclete şi care s-au dat toată vara trecută cu ele în timp ce noi îi acompaniam pe role. Am început să ne gândim că bicicleta ne-ar duce mult mai departe şi deja ne închipuiam miniexcursii de weekend prin ţară, cu biciletele după noi. Aşa că am hotărât să ne luăm biciclete.

Am porniti prin magazine, cu un buget de 600 de lei de căciulă, în căutare de alternative. Se pare însă că piaţa din Bucureşti e invadată de biciclete DHS, astfel încât ne-a fost destul de greu să luăm o decizie informată. În disperare de cauză am folosit Jokerul „sună un prieten“ si l-am rugat pe Mircea să ne dea un sfat. Mircea, care face 100 km dintr-o lovitura pe bicicletă, a desfiinţat DHS-urile, şi în consecinţă şi iluziile noastre de a rezolva rapid problema. După câteva lecţii cu ce trebuie să aibă şi să n-aibă o bicicletă, am plecat pe la magazinele de specialitate. Dar acolo preţurile încep de la 1300 de lei, aşa că ne-am pus speranţa în Decatlon şi Hervis. Nici la Decatlon nu am reuşit să ne încadrăm în buget, dar din fericire am găsit ce căutam la Hervis.

Am constatat apoi că şi bicicleta se vinde ca şi maşina: dacă o vrei full option, mai scoţi nişte bani. Ne-am mai accesorizat aşadar cu cric, apărători de noroi, suport şi sticluţă de apă, lanţ antifurt, husă cu silicon pentru scaun şi mănuşi şmechere. Din fericire bicicleta a fost la promoţie, aşa că am reuşit să ne încadrăm în buget, cu accesorii cu tot.

A doua zi am ieşit la soare, în parcarea din spatele blocului, şi l-am învăţăt pe Dan să meargă pe bicicletă. No comment. După vreo oră am fost gata de mers în parc, unde am făcut febră musculară şi bătături la fund (husa nu a fost o investiţie prea bună). Întrun moment de repaos, când mi-am sprijinit bicicleta prost în cric şi m-am aşezat pe-o bancă, a trecut alt biciclist în viteză pe lângă bicicleta mea, şi curentul de aer a dărâmat-o... Partea proastă e că s-a sucit ghidonul în cădere si schimbătorul de viteze din dreapta a luat-o căzăura din plin. Drept urmare am rămas cu 3 viteze din 3x7, căci schimbătorul a dat ortul popii. Nasol moment!

Şi ca seria de prostii să fie completă, aseară, l-am decorat pe Dan al meu cu ceară topită  pe frunte, prin păr, în ureche şi pe ochelari (noroc că are!), precum şi peretele nostru alb, aşternuturile de pat şi canapeaua proprietarului. Deci...da!