Aventuri la interviu

Eu si o prietena de-a mea, Andreea, suntem amnadoua in cautare de job. Mi s-a parut atat de tare una dintre aventurile ei la interviuri incat am zis ca trebuie sa o srie si sa o postez la mine pe blog :D

 

"Intr-o zi frumoasa de primavara ma duc eu cu pasi voiosi la un interviu (momentan sunt in stand-by, so if you know something .. just tell me!!) intr-o zona " buna " a Bucurestiului (chiar e ok zona, sunt ironica referitor la ce voi scrie in continuare). Era dimineata si cautam firma respectiva , care era la parterul unui bloc nou construit. Nu m-am mirat, pentru ca si bancile sau alte spatii comerciale au sediul in astfel de locatii. 

 

Uimirea mea a fost cand am sunat la interfon si nu era specificat nicaieri numele firmei cautate; iar cand am intrat in scara, ce credeti?...a iesit o tipa  in papuci. Da da, in papuci! Bineinteles, i-am spus numele firmei pe care o caut, intrucat ma gandeam ca stie, locuind acolo. Dar, nu! M-a invitat in casa (rad si acum cand ma gandesc), pentru ca acolo era "compania" cautata. 

 

Cand intru dau de alta , tot in papuci, care discuta cu un nene, dar ce nene...mare, chelios si cu muschi, care statea la o masa mare, de tip medieval ( ii mai lipseau de pe perete coarnele de cerb si blana de urs in loc de covor). Credeam ca ma vor invita intr-un "  birou "  pentru pentru a discuta, dar din nou NU. M-a tinut tanti (bretonata, data doar cu contur rosu la buze) in usa bucatariei, intrebandu-ma ce experienta am, si citez " cat vreau?". Am atentionat-o subtil, diplomat ca ii spun toate acestea stand in picioare in hol, dar nimic. Se pare ca nu s-a prins. In momentul in care a auzit suma, mi-a replicat " Voi vreti cam mult! Ce credeti ca faceti asa mult pentru acest post? 

 

Am uitat sa specific faptul ca in tot acest timp, se uita intr-un caiet scolar de mate, unde isi facuse un tabel in creion, cu numele persoanelor contactate si suma pe care au cerut-o la interviu.  La final mi-a spus "Vezi ca saptamana viitoare te contactez pentru ca vei avea interviu direct cu Directorul" (The Big Boss). Cand mi-a spus acest lucru, mi-am amintit subit unul dintre punctele jobului si anume faptul ca as face calatori in strainatate. Nici nu vreau sa ma gandesc ce ar fi insemnat acest lucru.

 

Nu stiam cum sa deschid usa si sa plec, dar si cand am facut-o, mergeam cat se poate de repede pentru a ma indeparta de acel loc. Nu imi venea sa cred ca mi s-a intamplat asa ceva in doar 5 minute :)). Eu, care ma consider a fi o persoana cu principii solide si cu idei cat de cat variate si moderne despre HR, dar uite ca toate acestea se duc pe apa sambetei cand dai de unii ca astia. Mai pot spune doar ca este trist ceea ce se intampla.

 

In concluzie, caile Domnului sunt multe :)))) asa ca aveti grija sa verificati cat de mult firmele la care trebuie sa va duceti la interviu. Nu are sens sa filozofez pe aceasta tema, pentru ca m-as enerva si sincer as vrea sa consider aceasta experienta, ca fiind una funny tipic romaneasca si care cu siguranta merita povestita."