Ce mişto e să locuieşti aproape de serviciu. Te întorci de la muncă, mănânci, speli baia fără grabă şi e abia 7 jumate!! Genial! Aproape că mă resemnasem la gândul că nu există mariaj fericit între viaţa profesională şi cea socială (aici includ şi gospodăria), dar se pare că timpul nu e pierdut.
Alţii care nu sunt aşa vlăguţi ca mine, să-i numim Angheli, pot face şi navetă zilnică Titu-Bucureşti-Titu şi pot şi socializa. Jos pălăria! Când s-au mutat la Titu la 1 Noiembrie (pentru necunoscători, Titu este un oraş din Dîmboviţa, nu un sat :p) am avut niscaiva emoţii că nu o să ne mai întâlnim atât de des ca înainte. Dar uitasem să iau în considerare factorul Ding Fu. Vedeţi voi, Ding Fu este mai mult decât un restaurant chinezesc, este un pretext pentru socializare. De fiecare dată comandăm altceva, şi devine din ce în ce mai interesant pe măsură ce tăiem de pe listă mâncărurile care sună mai occidental. Ultima dată, fiind o zi de post cu dezlegare la peşte, Marian – ospătarul cu care deja ne cunoaştem – ne-a recomadat „peşte veverită“ Check it out:
Anyway, ce vroiam să zic e că trebuie să creezi ocazii ca oamenii să se întâlnească şi ca prieteniile să nu se piardă, căci ochii care nu se văd, se uită.
Sărbătorile ar fi asemenea ocazii. Întotdeauna înainte Crăciunului mă apuca melancolia, cel puţin cât am fost studentă şi departe de Sebeş. Atunci resimţeam cel mai tare dorul de casă. Ei, anul acesta nu mai pot spune acelaşi lucru. Prietenii mei din liceu încep înet -încet să devină foştii mei colegi de liceu şi sita prin care se cern e tot mai rară. Au rămas doar acele câteva „cocoloaşe“ care sunt prea mari să treacă, puţintel din fiecare colţ de ţară, Timişoara, Cluj, Sebeş. Anul ăsta nu mai merg cu colinda şi nu mai mănânc sarmale la Nico şi deşi nu am făcut asta nici anul trecut, anul acesta îmi pare a fi definitivă treaba. Mai devreme sau mai târziu trebuia să se întâmple, dar parcă întoteauna „acum“ e prea devreme.
Vă las cu o colindă anume, prietenii ştiu de ce.
Stefan Hrusca - Cerul si pamantul
4 comentarii:
Da....intr-adevar ne-ai cam atins cu colinda asta :)
Dar totusi eu te astept oricand pe la mine pe la sarmale, chiar daca poate n-or sa iese asa bune ca in liceu :))
Te pup si Sarbatori Fericite!!!
Sarmalele alea aveau farmecul lor, erau ritualice, mai mult simbolice :) Dar multumesc de invitatie! Oricum, de fiecare data cand sunt la Sebes esti pe lista cu "de vizitat". Te pup, Sarbatori Fericite!
Costi: Deci, cine e Nico? Sarbatori fericite , Catalina!!!
Costi, meet Nico. Nico este cea mai bune prietena a mea din liceu si colega de banca (banca intai!!);
Nico, meet Costi. Costi este un fost coleg de la dansuri populare, emigrat intre timp in America, de unde imi citeste cu harnicie blogul si imi tot promite ca imi da niste material ca sa fac un articol si despre el.
Hai la multi ani!
Trimiteți un comentariu