Astăzi se împlineşte un an de când m-am mobilizat să îmi fac un blog! Yuuupeee!
Dacă mă gândesc doar la bolg, atunci mi se pare că un an a trecut foarte repede. Deşi mă gândeam la început că nu o să am cine ştie ce chestii interesante de scris, se pare că până la urmă am reuşit totuşi să trec anul.
Reţeta spune că la aniversări se trage linie şi se face socoteala. Dar nu am chef să scot acum highlight-urile postărilor, şi nici să îmi propun chestii pentru următorul an de blogging, o iau cum vine şi azi vă povestesc despre documnetarul Discovery cu operaţiunea de salvare a celor 33 de mineri din Chile, primul documentar Discovery care m-i s-a părut făcut în grabă.
Am urmăit din când în când pe Yahoo news situaţia celor 33 de mineri blocaţi în August la 800m adâncime într-o mină din Chile, şi ţin minte că mi s-a făut pielea găinii când tot pe Yahoo am citit prima oară că i-au scos. Este fenomenal cum au reuşit să se stăpânească peste 2 luni în captivitate, dar şi ce efort internaţional a fost făcut pentru salvarea lor. Mă aşteptam ca Discovery să relateze mult mai în detaliu operaţiunea dar mai ales vroiam să văd interviuri cu ei şi relatări despre ce au simţit cât au stat acolo şi ce simt acum. Vroiam să cunosc aspectul uman, factorul psihologic. Mă aşeptam să fie ceva în genul la “I shoudln’t be alive”. În schimb au prezentat doar partea tehnica – foarte interesantă, nu zic nu – şi au ales două neveste, una tânără şi gravidă care a şi născut înainte de salvare, şi una mai bătrână, pe care le-au filmat pe toată perioada. Imagini din mină au dat prea puiţne şi nici măcar una cu specialistul care a coborât cu capsula şi care i-a consiliat până la final.
Per ansamblu mi s-a părut un documentar făut în grabă, din materiale care au fost prezentate şi pe la ştirile lor la vremea respectivă. Mă declar dezamăită. Nu şi de poveste însă, pe aia o consider în continuare extraordinară! Aştept cartea şi filmul; cu siguranţă vor apărea.
