Istanbul

Am fost 3 zile la Istanbul. Nu am mai fost în Turcia până acum, drept urmare nu prea aveam idee la ce să ne așteptăm (în afară de prețuri mici). Ne-am luat un ghid turistic, Top 10 Istanbul, am împrumutat GPS-ul de la părinții mei și am pornit cu mașina la Istanbul. Foaaarte lung drumul prin Bulgaria dar bunuț şi incredibil de lejer traficul. În Turcia e autostrada de la graniță până la Istanbul – lux – dar in oraş traficul e criminal! Noroc că am avut GPS-ul, că altfel nu ştiu cum şi când am fi ajuns noi la hotel, în buricul târgului, pe cele mai înclinate, alambicate, înguste si aglomerate străduțe.

  

Am observat că în mai toate oraşele mari pe care le-am vizitat, centrul istoric e o zonă cu străduţe înguste, case mai mult sau mai puţin dărăpănate, ce nu îți dă o senzaţie de prea mare siguranţă. Istanbul nu face excepţie. Fiind cazati langă faleză, am ieşit în prima seară la o scurtă plimbare pe malul betonat al Mediteranei. Toată faleza era ticsită de localnici ieşiţi la grătar, desculți, ceea ce ni s-a părut neobisnuit. Am văzut apoi în serile următoare că acelaşi lucru se întâmpla si în parcul din centru, între moschei: sute de oameni iesiţi la picninc in parcul municipal... Drept comparație, imaginaţi-vă tot parcul primăriei din Sebeş împânzit cu familii ieşite la picnic şi grătar, şi vânzători ambulanţi de ceai, porumb fier şi copt, lebeniţă şi nuci umblând printre ei. Ciudat, nu? Nu am găsit încă o explicaţie pentru fenomen, dar bănuim că e din cauza Ramadamului.

De vizitat şi în interior am vizitat doar Palatul Topkapi. E mare, foarte bine poziţionat, frumos organizat pentru vizitare, dar nu chiar aşa spectaculos amenajat în interior. Am plătit şi taxa separată pentru a vizita haremul şi am fost deziluzionaţi de coridoarele labirintice golite de podoabe si ornamente. De altfel, cu exceptia unui foişor care nu se putea vizita pentru că se filma un interviu înauntru, întreg palatul era destul de fad decorat în interior.

Am vrut apoi sa mergem la cumpărături, căci e un ştiut că marfa turcească e ieftină. Am luat tramvaiul până la capăt, până în cartierul de unde se aprovizionează şi comercianţii români, şi ne-am dus la pomul lăudat cu sacul. Şi pentru că proverbul nu s-a născut degeaba, am venit cu mâna aproape goală de acolo... Preţurile nu erau chiar mici şî acolo unde chiar erau, marfa si vindea numai en-gros. Dezamăgiţi, ne-am dus în Marele Bazar, cel poziţionat central şi vizitat de toţi turiştii. Este enorm întradevar, cu multa marfă, dar care se repeta la toate standurile ce vând produse similare. Negusotrii nu mai sunt pra dispuşi la negociere aşa cum scrie în ghidul turistic şi nici măcar un ceai nu ne-au oferit. Să nu mai vorbim că preţurile sunt astronomice!! Dan al meu a avut totuşi răbdare să îşi negocieze un ceas şi o narghilea, fiecare la vreo 25 de Euro, ceea ce oricum nu mi se pare ieftin. 

Cel mai mult mi-a plăcut vederea din turnul Galata, fost far şi foişor de foc, acum ...obiectiv turistic. Foarte frumoasa priveliştea de sus! 

Ah, şi kebab-ul lor e foarte bun, ca au o chifla anume, „pita“, gen foccacia. Nu am văzut absolut nicăieri „shaorma“, aşa că nu sunt prea convinsăcă e produs turcesc. Mai degraba e o adaptare la piaţa noastră, cu atât mai mult cu cât turcii nu pun sos de usturoi (de fapt de niciun fel) pe kebab. Apropo mâncare, e o adevărată aventura să îți cumperi înghețată la ei. Atașez un filmuleț:

Una peste alta, experiența a fost drăguţă dar nu m-aş mai duce la Istanbul în următorii 10 ani. Urmează Barcelona în Octombrie, acolo am mai fost şi m-aş mai tot duce.