Sunt atâtea dulciuri de casă care se fac de sărbători şi, deşi nu îl preferă mai nimeni, mai e şi cozonacul. Dacă mergi cu colinda sau cu udatul sau pur şi simplu în casa omului de sărbătoare şi pune pe masă prăjituri şi cozonac, la sfărşitul vizitei farfuria cu cozonac e neatinsă. De ce ai mânca de fapt pâine dulce când ai prăjituri cu creme sau ciocolată?
Cu toate acestea, am intrat şi noi acum în rândul cocătorilor de cozonac, deşi nici noi nu îl mâncăm. Sinceră să fiu îmi place umplutura de nucă, mi-aş face un cozonac cu o foiţă de coajă şi restul doar nucă.
Motivul pentru care m-am/ne-am ambiţionat să coacem cozonaci este să avem şi noi propriul ritual de Paşti. Ne dezrădăcinăm de fiecare sărbătoare, pendulăm între Sibiu şi Călăraşi/Tulcea şi suntem veşnic musafiri. Nu este un scenariu ideal, de aceea vroiam să avem şi noi ceva al nostru, de care să legăm venirea sărbătorilor. Şi curăţenia nu, nu se pune!!
A fost muncă de doi, unu la frământat şi unu la turnat ingrediente pe rând, şi a durat de la 7 jumate la 12 jumate. Două serii de dospit plus coptul... asta este. Dar suntem mândrii de rezultat, arată excelent pentru o primă încercare, consistenţa este exact aia pe care mi-o închipuiam şi umplutura e super bună. Vă servesc, mai jos, cu o felie.
