Am fost cu Andreea astăzi să-şi aleagă rochie de mireasă, la un salon undeva pe nişte străduţe pe care nu am mai fost şi nici nu aş fi căutat vreodată un salon de rochii de mireasă. L-am descoperit la târgul de luna trecută, dar ar fi trebuit să ne prindem că nu e cine ştie ce după simplul fapt că dintre toţi expozanţii de la târg ei erau singurii care aveau rochiile in husă... În fine, le-a lăsat Andreea atunci numărul de telefon, au sunat-o şi a făcut programare pentru astăzi.
Ne-am întalnit, am căutat salonul după indicaţiile iniţiale primite la telefon, am mai sunat o dată, ne-a îndumat altcineva şi până la urmă am ajuns. Drăguţ aranjat, rochiile expuse cam exagerate pentru gustul meu, dar i-a pus Andreei în braţe nişte cataloage şi acolo erau rochii chiar drăguţe. S-au implicat în consultanţă aceasta 5 persoane cât am stat pe acolo, două tinerele (vânzătoarele), un băiat cred Moldovean că vorbea greu româneşte, un nene care în afară să bage un proiector în priză şi să se uite la noi şi să spună cât de frumoase sunt rochiile probate nu a făcut nimic, şi matroana... , nici ea româncă.
Matroana asta e motivul postării de fapt, nunta Anghelilor a fost o ştire anul trecut pe vremea asta. Tanti la vreo 60 de ani e parcă desenată de Caragiale, „cu tuşe groase” cum ar fi spus Cândea. Ne-a întâmpinat şi a preluat ea discuţia, nouă ne-a dat cataloagele şi cu personalul a început o instruire despre cum să noteze într-un caiet ce doreşte mireasa, cine ce rochii aduce şi cum ajută mireasa. Asta lângă noi acolo, mi s-a părut neprofesionist şi deloc customer care. După aceea s-a ridicat să umble prin salon şi am putut să o observ pe de-a-ntregul. Era îmbrăcată într-o rochie de ocazie până la genunchi, avea părul vopsit si făcut coc la spate, cercei masivi de aur şi sprâncene conturate cu creionul. Până aici nimic neobişnuit, dimpotrivă ar vrea să arate că femeia pune preţ pe aspect la vârsta ei. Ei… dar doamna era fără ciorapi în papuci de casă, neepilată nici pe picioare nici la subraţ, şi când s-a aşezat lângă mine am observat şi firele lungi albe şi negre ce-i mijau din mustăţă.
Nu e primă persoană la care observ astfel de contradicţii, însă tanti e de departe cel mai extrem expemplu întâlnit pe viu. Nu înţeleg cum cineva pune preţ pe aspect doar pe jumătate. Aspectul e până la urmă dictat de gustul social, ceea ce societatea a acceptat unanim ca fiind estetic. De ce ar accepta cineva doar îmbrăcămintea, coafura şi acesoriile ca parte din estetic, dar nu şi celălalte elemente ale aspectului fizic? De altfel tot personalul era in papuci de casa pe gresie, şi arătau foarte caraghios, pe lângă sentimentul de intrus pe care ţi-l dădea.
Din fericire au avut pe stoc rochiile alese de Andreea după poze şi ne-am mutat spre zona de probă. Acolo am înţeles rostul papucilor de casă, zona avea covor şi toţi de descălţau la intrare, probabil au zis că îţi dai şlapii mai repede jos. Oricum, o notă foarte proastă să-ţi pui personalul, darmite clienţii să se descalţe când intră într-o altă încăpere. Dar n-am avut încotro, nu bătusem atâta drum în frig să facem mofturi, ne-am descălţat şi noi şi am intrat, Andreea la probă şi eu spectator. Noroc că au preluat sarcina cele două angjate românce, ele au fost foarte drăguţe şi îmbrăcau mireasa în timp ce moldoveanul pregătea rochiile şi ne explica ce superbe sunt şi ce calitate extraordinară au.
Frumoase, n-am ce zice, deşi cam scumpe. Au propus acolo şi o reducere pentru rochia favorita, de la 2500 la 1600 de euro. Nu ştiu cum e cu reducerile astea, nu ştii niciodată dacă preţul de pornire nu e făcut pe loc, dar una peste alta, din ce am mai văzut până acum, preţul cu reducere e un preţ corect pentru rochia respectivă. A mai săpat Andreea apoi pe internet şi a găsit pe forumuri câteva cliente nemulţumite de cum a decurs după cumpărare livrarea şi modificările, şi am aşa o impresie ca nu vom mai merge şi a doua oară acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu