După o cercetare empirica asupra publicului cititor al acestui blog, am ajuns la concluzia ca am interpretat greşit lipsa cvasi-totală de reacţii cu lipsa cvasi-totală a interesului pentru postările mele. Se pare ca nu e aşa, lumea citeşte dar se urneşte mai greu sa răspundă. Mea culpa, aşa ca o să continuu să mai scriu şi pe blogul ăsta câte ceva, şi o să merg in paralel si cu cel de HR.
Că tot vorbesc despre greşeli de interpretare, o sa îmi vărs amarul povestindu-vă o greşeala fatală de interpretare pe care am comis-o ieri, greşeala care o sa mă bântuie o bună bucată de vreme de aici înainte.
Ieri am prezentat lucrarea de disertaţie, moment ce a marcat absolvirea masteratului de Resurse Umane din cadrul SNSPA. După trei semestre de dezbateri intense intre studenţi si profesori, de fapt intre studenţi si profesionişti ai Resurselor Umane (pentru că mai toate cadrele didactice de aici desfăşoară in paralel activitate de business), impresia pe care mi-am făcut-o despre masteratul ăsta este una extrem de bună. Atmosfera a fost in proporţie de 90% degajată, discuţiile libere au fost stimulate, gradul de învăţare a fost înalt, la fel si standardele profesorilor noştri în ceea ce priveşte aplicabilitatea materiei predate.
Ei, profesorii din comisia mea de examinare s-au gândit să schimbe placa tocmai la final. Am fost extrem de degajata la prezentare, pentru ca eram sigura pe ce am de spus şi, mai ales, pentru că ştiam cine îmi sunt partenerii de dialog. De fapt, credeam că ştiu. Se pare că stilul meu nu numai că nu a fost apreciat, dar a fost perceput ca o insultă la adresa titlurilor lor academice. Adică eu, care am fost si (poate mai) sunt cel mai mare fan al acestui masterat tocmai datorită respectului pe care îl port profesorilor care predau acolo, nu am fost în stare sa transmit asta prin discurs. Au fost jigniţi si de faptul ca am vorbit cu accent ardelenesc, lucru pe care eticheta academica se pare că nu îl acceptă…
Morala povestii: cunoaşte-ti (pe bune) partenerul de dialog, cunoaşte-i aşteptările si standardele. Vorba aceea cum că „impresia contează” este cât se poate de reală, si se aplică atât in mediu academic, cât si in mediu organizaţional. Prezentarea este de cele mai multe ori, dacă nu de fiecare dată, determinantă. Aşadar: lucrare 10, prezentare 8, nota finală 9. Amin!
3 comentarii:
Tu Cata, tu, eu te felicit oricum! Imi place despre tine si parerea mea este ca sich treu bleiben nu e asa naspa pe cat ar vrea lumea si eticheta business sa sugereze. Si eu am multe de adaptat, dar insist sa raman eu, degajata, cu accent, vesela, vorbareata, asa cum sunt. Si daca in ceva ani (2-3 maximale Versuchszeit) nu pot sa verzeichnen niciun Mehrwert din atitudinea mea neschimbata, atunci poate o sa schim macazul. Insa, incerc sa ma durchkämpfen asa cum sunt. Sa imi trimiti si mie lucrarea sa o rasfoiesc. De fapt am putea face schimb. Si poate reusim sa ne vedem in weekend. Vin in Buc. Te pup si mi dor de tine. Irina
Felicitari pt absolvirea atat apreciatului master de Resurse Umane!!!!!
Te asteptam cu articole la fel daca nu si mai bune:)
Te pup:* Nico(Sebes)
Felicitari pt absolvire! Ma bucur pentru tine! Am ramas surprinsa ca nu le-a placut accentul! :).
Oricu mi-ar placea sa-ti citesc lucrarea...
Te pup. Alinutza
Trimiteți un comentariu