Biserica şi legislaţia muncii

Citind în stânga şi în dreapta chestii despre resurse umane pe internet, am dat peste o chestie... să-i zicem deocamdată „interesantă”.

Se pare că directivele europene şi legile naţionale în domeniul muncii nu se aplică şi Bisericii Evanghelice sau Catolice din Germania. Biserica nu se supune legislaţiei anti-discriminare, angajaţii Bisericii nu au dreptul la asociere şi reprezentare (adică nu au voie să formeze un sindicat, şi nici nu pot negocia un contract colectiv de muncă) şi mai mult, angajatorul are dreptul la concediere fără preaviz!

Biserica din Germania are prin Constituţie drept de autoreglementare. Cu alte cuvinte, Biserica îşi face singură legile în domeniul muncii. Consecinţele acestui privilegiu afectează 1,3 milioane de germani. Biserica este al doile mare angajator din Germania, după stat, un mega-antreprenor cu 50.000 de afaceri în portofoliu, printre care grădiniţe, servicii poştale, servicii medicale şi diverse altele.

Ca să explic de ce mă intrigă atât excepţia pe care statul o face în cazul Bisericii, o să dau câteva exemple de situaţii care, dacă s-ar fi întâmplat în curtea unui angajator obişnuit, ar fi fost socotite ilegale şi imorale. De exemplu, Biserica are voie să îşi bage nasul în viaţa privată a angajaţilor săi sub pretextul că fiecare angajat trebuie să fie un model de creştinism pentru semeni. Drept urmare, la o abatere de la normele religioase, angajatul poate fi concediat, fără drept de apel. Dacă vrei să renunţi la religie, eşti concediat; dacă dai glas părerilor atee, eşti concediat; dacă te angajezi într-o cearta aprinsă sau o luptă la serviciu, eşti concediat; şi cea mai tare: dacă eşti gay, eşti concediat.

Ţin să precizez ca niciunul dintre motivele mai sus nu e necesar şi suficient, în condiţii normale, pentru o concediere directă, nici chiar acea abatere disciplinară (fără o cercetare prealabilă şi un verdict al unei comisii), nici în România nici in vest. Uniunea Europeană a somat Germania de câteva ori să reducă din privilegiile Bisericii, dar nu s-a întâmplat nimic. După ce am fost şcolită (a se citi brainwashed) în spiritul celor mai bune practici în domeniul resurselor umane, declar că nu-mi place că Biserica îşi iubeşte aproapele, dar nu şi angajaţii!

Pentru mai multe detalii, puteţi citi articolul întreg (în germana) pe http://www.focus.de/karriere/arbeitsrecht/tid-16756/arbeitgeber-kirche-von-naechstenliebe-keine-spur_aid_468469.html